Decizia CCR nr. 167/2023Punctul 20

20. Curtea consideră ca fiind neîntemeiată și critica ce vizează încălcarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, aceasta deoarece persoana sancționată contravențional are posibilitatea de a formula plângere, în condițiile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată, verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunilor aplicate. În același sens, sunt și dispozițiile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, conform cărora „Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței (...)“, reglementare prin care nu este negat rolul instanței de a verifica sancțiunile dispuse de agentul constatator, această verificare raportându-se la dispozițiile legale incidente, cu respectarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care instituie dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 118 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, plângerea suspendă executarea amenzii și a sancțiunii contravenționale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției de la data înregistrării acesteia și până la pronunțarea hotărârii judecătorești. ...