Decizia CCR nr. 163/2023Punctul 38

38. Cât privește expunerea de motive, Curtea Constituțională a stabilit că, de principiu, nu are competența de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. Expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înțelegerii acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică. Doar dacă în urma parcurgerii tuturor metodelor interpretative, inclusiv a celei teleologice, se ajunge la concluzia că textul legal este neclar/imprecis/imprevizibil, atunci se poate constata încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 724 din 7 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 2 noiembrie 2020, paragrafele 31 și 32, Decizia nr. 773 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, paragraful 26, sau Decizia nr. 850 din 25 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.253 din 18 decembrie 2020, paragrafele 37 și 38). Or, conținutul normativ al articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 este suficient de clar în redactare și are un înțeles de sine stătător, astfel încât în urma unei simple interpretări gramaticale și sistematice destinatarul acestuia - în speță autoarea excepției - să poată să determine, fără o dificultate deosebită, sensul logic al soluției legislative preconizate și să își adapteze conduita în funcție de prescripțiile normei criticate, fără a exista pericolul unor interpretări multiple, confuze sau arbitrare. Prin urmare, critica de neconstituționalitate referitoare la caracterul lacunar al expunerii de motive este neîntemeiată. ...