Decizia CCR nr. 83/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate conțin formulări de trimitere la cuantumuri salariale stabilite într-o lună anterioară, potrivit legislației în vigoare în luna respectivă: „se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna (...)“, „se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna (...)“, „își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată“. Niciuna dintre normele criticate nu reglementează concret, precis și clar cuantumurile elementelor salariale, ceea ce generează o situație cu totul ieșită din comun, în care salarizarea personalului bugetar a fost reglementată, în perioada 2010-2017, printr-un lanț nesfârșit de norme de trimitere la norme precedente care, în loc să conțină norme de reglementare substanțială, conțin norme de trimitere care, în final, regresează la legislația de salarizare valabilă în anul 2009. Se încalcă principiul securității raporturilor juridice, deoarece fiecare normă criticată este lipsită de claritate și precizie, întrucât nu se stabilesc efectiv cuantumurile drepturilor salariale vizate de reglementare. De asemenea, fiecare normă criticată trimite la și ultraactivează normele de salarizare care au precedat-o și care și-au încetat efectele la intrarea în vigoare a normei criticate, fie prin abrogare expresă, fie prin atingerea termenului de valabilitate a normei. Cu titlu de exemplu, art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 a fost abrogat formal la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, dar a fost ultraactivat prin art. 38 alin. (2) lit. a) din legea-cadru. ...