Decizia CCR nr. 86/2023Punctul 21

21. Condițiile acordării pensiei de serviciu pentru limită de vârstă au în vedere, în esență, două criterii: vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă - respectiv 60 de ani, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 - și vechimea efectivă de cel puțin 25 de ani, din care cel puțin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu. Potrivit art. 3 lit. g) din aceeași lege, „vechimea efectivă“ reprezintă „vechimea prevăzută la lit. f) , care nu cuprinde sporurile acordate pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite, speciale sau alte condiții de muncă, respectiv grupa I și/sau a II-a de muncă“. Vechimea prevăzută la lit. f) este „vechimea cumulată“, care este constituită din „perioadele de timp recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în vederea obținerii unei pensii în condițiile legii“. Așa cum reiese din definiția de la art. 3 lit. i) , „stagiul de cotizare“ este „perioada în care persoanele prevăzute la lit. a) -c) au datorat/plătit contribuții de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii“. Din cele mai sus arătate, Curtea reține că, pentru a îndeplini condiția de „vechime efectivă“ necesară acordării pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, sunt luate în considerare atât perioadele de vechime în serviciu, cât și perioadele de vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în vederea obținerii unei pensii în condițiile legii. Prin urmare, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii realizat de autorul excepției a fost avut în vedere pentru a aprecia îndeplinirea condițiilor necesare acordării pensiei de serviciu. ...