Decizia CCR nr. 91/2023Punctul 11

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, și ale art. I pct. 1 și art. II din aceasta. Analizând parcursul legislativ al actelor normative indicate, Curtea reține că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, și au devenit aplicabile începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017, astfel cum precizează art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, de asemenea criticat. Dispozițiile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 au fost ulterior modificate prin art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017, însă, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina textele de lege criticate în redactarea care, deși nu mai este în vigoare, continuă să producă efecte juridice în cauză, astfel cum precizează și autorul prezentei excepții. Totodată, în temeiul art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, rezultă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017. Prevederile de lege criticate au următorul conținut: – Art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010: „(2) Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 lei.“; ... – Art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017: „Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.“ ... ...