Decizia CCR nr. 73/2023Punctul 14

14. Din analiza coroborată a dispozitivului deciziei Curții Constituționale cu considerentele pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, Curtea observă că Decizia nr. 136 din 10 martie 2015 este o decizie care sancționează o dispoziție legală declarând neconstituțională o anumită soluție legislativă cuprinsă în ipoteza normei. Astfel, după ce observă că dispozițiile art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 nu fac distincție între actele administrative cu caracter individual și cele cu caracter normativ, termenul de decădere de 30 de zile pentru a putea fi atacate pe calea contenciosului administrativ aplicându-se deopotrivă în ambele ipoteze, în urma controlului de constituționalitate efectuat, Curtea constată că doar ipoteza referitoare la actele administrative cu caracter normativ este neconstituțională. Așa fiind, textul de lege continuă să producă efecte juridice în sensul că legitimitatea constituțională a acestuia a fost stabilită de instanța constituțională și acesta încetează să producă efecte juridice pentru ceea ce excedează această legitimitate. Constatând neconstituționalitatea unei soluții legislative cuprinse în ipoteza de incidență a normei criticate, așadar, nu a normei juridice, decizia astfel pronunțată nu este una simplă de admitere, ale cărei consecințe sunt încetarea normei în integralitatea sa. Sub acest aspect sunt relevante considerentele reținute în jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), și anume că, atunci când Curtea Constituțională hotărăște în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile. De asemenea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea a stabilit că, „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare“. ...