Decizia CCR nr. 61/2023Punctul 34

34. Cât privește prima critică, instanța de contencios constituțional reține că prevederile art. 115 din Constituție consacră competența normativă a Guvernului derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie din însăși Constituția, cu un caracter special și limitat, specific unei competențe de atribuire. Exercitarea acestei competențe se include tot în sfera puterii executive și constă în posibilitatea de a emite două categorii de acte normative: ordonanțe simple și ordonanțe de urgență (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.189 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011). Competența de a emite ordonanțe de urgență nu este, prin urmare, condiționată de existența unei legi de abilitare prealabile, ci, așa cum dispun prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, aceste ordonanțe sunt supuse aprobării Parlamentului, care va adopta, în acest sens, o lege de aprobare sau de respingere. Așa fiind, critica de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. ...