Decizia CCR nr. 54/2023Punctul 6

6. În continuare, instanța judecătorească arată că dispozițiile art. 44 lit. d) , ce incriminează transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42, nu reprezintă o reglementare nouă, ci reproduce textul fostului art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006 care a fost în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, când sintagma „transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42“ a fost eliminată. Legea nr. 187/2012 a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, dată la care în Parlamentul României se derula procesul legislativ având ca obiect propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 407/2006, proces finalizat ulterior acestei date prin adoptarea Legii nr. 149 din 16 iunie 2015. Susține că în procesul legislativ al Legii nr. 149/2015 s-a făcut abstracție de modificările aduse dispozițiilor art. 44 lit. b) prin art. 188 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 (deși acestea erau deja integrate în actul de bază). Altfel spus, deși dispozițiile art. 44 lit. b) nu mai aveau în configurația lor sintagma „transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42“, aceasta a fost preluată ca atare în corpul noului act normativ modificator, iar prin renumerotare a devenit actualul art. 44 lit. d) . Făcând referire la dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000, susține că instanța de contencios constituțional trebuie să stabilească dacă parcurgerea procesului legislativ în această manieră respectă principiul legalității dedus din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. ...