Decizia CCR nr. 70/2023Punctul 73

73. În ceea ce privește critica privind caracterul foarte larg al domeniului de aplicare astfel reglementat, aspect care, potrivit susținerilor autorilor sesizărilor, ar contraveni punctului 53 din Preambulul Directivei (UE) 2016/1.148, Curtea reține că, odată cu transformarea digitală rapidă și interconectarea societății, rețelele și sistemele informatice au devenit o componentă centrală a vieții de zi cu zi, inclusiv în cadrul schimburilor transfrontaliere. Or, extinderea semnificativă a amenințărilor la adresa securității cibernetice constituie o provocare majoră pentru societate, care generează nevoia de răspunsuri adecvate, coordonate și inovatoare din partea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. În aceste condiții, standardele de protecție reglementate în materia securității cibernetice, impuse furnizorilor de servicii de comunicații electronice sau operatorilor economici, variază considerabil la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Aceste diferențe generează însă costuri suplimentare pentru entitățile care oferă bunuri sau servicii la nivel transfrontalier, ele putând afecta în mod substanțial asemenea activități. Pentru aceste motive, cu prilejul revizuirii Directivei (UE) 2016/1.148 (Directiva NIS 1), s-a arătat că transpunerea și aplicarea acesteia diferă foarte mult la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește domeniul său de aplicare, a cărui delimitare a fost lăsată, în mare măsură, la latitudinea acestor state. Totodată, directiva anterior menționată oferă statelor membre o marjă foarte largă de apreciere în ceea ce privește transpunerea și îndeplinirea obligațiilor de raportare a incidentelor cibernetice, aspect care a determinat existența unor diferențe între statele membre în privința manierei de reglementare a acestor obligații la nivel național. ...