Decizia CCR nr. 17/2023Punctul 38

38. Așadar, condiția nu doar necesară, ci și suficientă pentru republicarea actului normativ este aceea ca acesta să fie „modificat sau completat în mod substanțial“, fără însă ca legiuitorul să fi impus cerința ca o astfel de modificare ori completare să fie efectul unui singur act normativ de amendare a actul normativ inițial. O astfel de situație poate apărea ca efect al mai multor acte normative care, în mod succesiv, au adus modificări sau completări substanțiale actului normativ respectiv. Or, după republicarea realizată în anul 2010, Legea cetățeniei române nr. 21/1991 a fost amendată printr-un număr de 6 acte de reglementare primară - Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Legea nr. 44/2013 pentru modificarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe și tarife, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2017 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2021 pentru completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, cele mai consistente modificări și completări fiind aduse legii prin cele trei ordonanțe emise de către Guvern, astfel că, în scopul asigurării accesibilității legii, republicarea dispusă prin art. II al legii criticate nu numai că nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, ci, dimpotrivă, dă expresie acestora. ...