Decizia CCR nr. 13/2023Punctul 5

5. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că dispozițiile criticate nu respectă exigențele impuse de Legea fundamentală, excepția invocată fiind întemeiată. Liberul acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenind legiuitorului. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susținerea excepției, reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului și ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Susține că actul de justiție trebuie interpretat prin prisma prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi și a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și ale art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevăd că justiția este egală pentru toți și, respectiv, că toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, și că justiția se înfăptuiește în mod egal pentru toate persoanele. Reglementarea prin lege a situației judecării cauzei fără citarea persoanei condamnate încalcă dreptul la un proces echitabil și constituie o condiționare a accesului liber la justiție în ceea ce îl privește pe condamnatul care nu are cunoștință de procedura care se desfășoară și căruia, prin urmare, nu i se oferă posibilitatea să își pregătească apărarea, drept garantat de art. 24 din Constituție, nici la judecarea cauzei în primă instanță și nici în apel. ...