Decizia CCR nr. 16/2023Punctul 23

CCR · decizie de neconstituționalitate · 31.01.2023 · dosar 1.218/46/2021
Punctul 23
23. Conform dispozițiilor Legii nr. 92/2007, serviciul public de transport județean de persoane se organizează cu respectarea următoarelor principii: recuperarea integrală a costurilor de exploatare, reabilitare și dezvoltare prin tarife/taxe suportate de către beneficiarii direcți ai transportului, denumiți în continuare utilizatori, și prin finanțarea de la bugetele locale, asigurându-se un profit rezonabil pentru operatorii de transport și transportatorii autorizați [art. 1 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 92/2007]; autonomia sau independența financiară a operatorilor de transport și a transportatorilor autorizați [art. 1 alin. (4) lit. j) din Legea nr. 92/2007]. Or, Guvernul a intervenit peste aceste dispoziții, prin stabilirea unor tarife maxime fără acoperirea financiară a diferențelor de tarif prin acordarea de subvenții. Or, societățile cu capital social privat au accesat piața serviciului public de transport județean în condițiile în care Legea nr. 92/2007 garantează subvenționarea pentru facilitățile acordate elevilor, iar nu pentru a transporta anumite categorii de beneficiari la tarife maxime impuse la nivel național, fără acordarea de subvenții. Nicio societate privată nu intră pe piața transportului județean/interjudețean de persoane fără să se asigure că toate cheltuielile efectuate cu transportul beneficiarilor facilităților/ gratuităților impuse prin lege sunt recuperate. Transportul rutier de persoane se efectuează ca regulă generală contra plată, tarifele stabilindu-se liber. Or, Guvernul nu poate nesocoti aceste dispoziții de lege prin impunerea de tarife maxime decât cu consecința încălcării prevederilor art. 45 coroborate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție. Statul, în virtutea obligației sale constituționale prevăzute de art. 135 din Legea fundamentală, trebuie să manifeste o atitudine flexibilă în stimularea operatorilor economici în promovarea progresului, în libertatea de a întreprinde și de a crește eficiența și de a acorda posibilitatea cumpărătorilor de a alege într-o piață liberă, care să exprime modalitățile de orientare a acțiunii umane spre satisfacerea sistemului de nevoi, iar, pe de altă parte, operatorii economici trebuie să întreprindă fapte de comerț pentru care au fost autorizați, cu respectarea normelor legale privind comercializarea, igiena, păstrarea calității și concurenței loiale. Conceptul economiei de piață este un concept viu, evolutiv, astfel încât acesta nu poate fi interpretat ca având un conținut fix, imuabil, ci având în vedere situația socioeconomică a statului. Dreptul de proprietate privată nu poate fi conceput și nu poate fi valorificat pe deplin fără existența libertății economice, adică a libertății de a folosi și de a dispune de dreptul de proprietate privată în scopul obținerii unor beneficii economice pentru titular. În acest context, libertatea economică conferă dreptului de proprietate privată o dimensiune dinamică și transformă dreptul de proprietate dintr-o noțiune statică într-un concept „viu“, în măsură să contribuie și la realizarea obiectivelor altor prevederi din Legea fundamentală, cum sunt dreptul la muncă prevăzut de art. 41 alin. (1) - garantarea libertății economice creează condiții pentru crearea de locuri de muncă sau dreptul la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 - măsurile de dezvoltare economică promovate de stat sunt cel mai bine realizate prin stimularea și protejarea libertății economice și a mecanismelor economiei de piață. În considerarea specificului economiei de piață, statul nu mai este deținătorul exclusiv al tuturor pârghiilor economice, rolul său fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social și politic, necesar pentru derularea activității operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor, reglementări care nu pot afecta substanța drepturilor. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2021 impune tarife maxime operatorilor de transport, ceea ce afectează libertatea comerțului, în ceea ce privește libertatea operatorilor de transport rutier interjudețean de a stabili tarifele în funcție de cerere și ofertă și de a primi subvenții în cazul transportului județean de persoane, conform prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 92/2007. În concluzie, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2021 aduc atingere libertății comerțului și stabilirii libere a tarifelor de transport, împiedicând realizarea scopului final de creare și menținere a condițiilor economiei de piață, singura în măsură să asigure creșterea calității vieții. ...
Sursa oficială ↗