Decizia CCR nr. 685/2022Punctul 17

17. De asemenea, Curtea reține că potrivit principiului pacta sunt servanda, odată încheiat valid, contractul trebuie să fie executat în deplină conformitate cu cuprinsul său, prevederile contractuale impunându-se părților cu putere de lege. La încheierea acestuia, autoarea excepției - parte contractantă trebuia să previzioneze, în mod rațional și obiectiv, și consecințele pe care le incumbă încheierea unui contract de credit cu ipotecă imobiliară, aceasta asumându-și implicit un anumit risc intervenit ulterior pe parcursul executării contractului. Prin urmare, reglementarea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, potrivit căreia în situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de acest act normativ, debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului, nu reprezintă altceva decât o concretizare a obligațiilor contractuale asumate voluntar prin încheierea contractului. Prin raportare la forța obligatorie a contractului prevăzută de art. 1.270 din Codul civil, contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege, părțile fiind ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă [art. 1.271 alin. (1) din Codul civil]. Însă, în măsura în care executarea a devenit excesiv de împovărătoare pentru debitor, se justifică - dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții ale impreviziunii - derogarea de la regula caracterului obligatoriu al contractului prin adaptarea sau încetarea acestuia. ...