Decizia CCR nr. 657/2022Punctul 18

18. Analizând aceste acte normative, Curtea constată că Legea nr. 71/2015 a introdus art. 1 alin. (5^1) în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2006 a introdus art. 3^1 alin. (1) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 a introdus art. 3^1 alin. (1^1)-(1^3) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Ținând cont de dispozițiile art. 62 teza întâi („Efectele dispozițiilor de modificare și de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) și (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care au următorul cuprins: – Art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „(5^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2) , personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“; ... – Art. 3^1 alin. (1) și (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: (1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1) , începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (1^1) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. (1^3) În aplicarea prevederilor alin. (1) , prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate. ... ...