Decizia CCR nr. 659/2022Punctul 11

11. În final, instanța nu apreciază ca fiind pertinentă referirea autorului excepției de neconstituționalitate la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la art. 6 din Convenție, întrucât textul de lege criticat oferă garanții procesuale, între care se află dreptul de acces la o instanță, în legătură cu „drepturile și obligațiile cu caracter civil“ ale unei persoane, respectiv relativ la „temeinicia oricărei acuzații în materie penală“ îndreptată împotriva unei persoane. Or, problema strictă a aplicării unei sancțiuni disciplinare în sarcina unui funcționar lato sensu, inclusiv față de un magistrat, la sesizarea unui terț nu apare a se circumscrie întotdeauna domeniului de aplicare al noțiunii de „drepturi și obligații cu caracter civil“, sancționarea disciplinară a altuia neconstituind un „drept civil“, ci eventual un „interes legitim“ al acestuia în anumite condiții. De asemenea, Convenția nu garantează un drept de a obține sancționarea unei persoane ca garanție generală oferită în legătură cu acuzația în materie penală. De altfel, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, Curtea Constituțională a reținut că, astfel cum rezultă din jurisprudența sa constantă, regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. ...