Decizia CCR nr. 650/2022Punctul 34

34. Curtea observă că în ipoteza în care ordonanța de urgență supusă controlului de constituționalitate cuprinde reglementări de un anumit grad de eterogenitate, fără a avea o legătură intrinsecă și indisolubilă între ele, și normează în privința unui spectru larg de relații sociale disociabile în sine, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, și Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), instanța constituțională a examinat constituționalitatea extrinsecă a actului normativ circumscrisă art. 115 alin. (4) din Constituție doar cu privire la anumite dispoziții din cuprinsul ordonanței de urgență expres identificate. Aceeași unitate de măsură se utilizează și atunci când examinarea constituționalității extrinseci a ordonanței de urgență este circumscrisă art. 115 alin. (6) din Constituție (a se vedea Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 și Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 11 aprilie 2022, paragraful 212), text care cuprinde eo ipso o condiție de constituționalitate extrinsecă a actului normativ strâns legată de conținutul normativ concret al ordonanței de urgență sau a unei dispoziții din cuprinsul ei. Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea nu va reține ca obiect al excepției ordonanța de urgență în ansamblul său, întrucât criticile de neconstituționalitate extrinseci, formulate prin prisma art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, vizează strict prevederile anterior individualizate, disociabile în sine de celelalte prevederi ale ordonanței de urgență, astfel că aceste critici nu pot și nu vor fi raportate la întreg actul normativ. ...