Decizia CCR nr. 638/2022Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care este Decizia nr. 113 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 18 martie 2011, prin care instanța de contencios constituțional a respins excepția, ca neîntemeiată, reținând că prin dispozițiile art. 47 alin. (1) și (4) din Legea nr. 4/2008 nu este înlăturată sub niciun aspect posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției, inclusiv pentru a obține suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare. În acest sens, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 4/2008 stabilește că, la cererea petentului, instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii poate dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare. Or, faptul că legiuitorul a instituit aplicarea unei măsuri contravenționale complementare, fără a reglementa suspendarea de drept a executării sancțiunii contravenționale complementare ca urmare a introducerii acțiunii în instanță, atribuind însă instanței posibilitatea de a dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancțiunii, la cererea petentului, nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție sau a celorlalte dispoziții constituționale și convenționale invocate. ...