Decizia CCR nr. 638/2022Punctul 23

23. În ceea ce privește dispozițiile art. 25 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, normele constituționale reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Libera circulație nu poate fi însă absolută, ea trebuie să se desfășoare cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege, cum sunt, spre exemplu, cele privind trecerea frontierei de stat a României și sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România (Decizia nr. 220 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 13 iunie 2005). Astfel, libera circulație, în virtutea dispozițiilor constituționale, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor (Decizia nr. 1.172 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 3 noiembrie 2010). Or, dispozițiile criticate nu reglementează aspecte cu privire la libera circulație, astfel cum este consacrată de dispozițiile constituționale, ci stabilește anumite sancțiuni circumscrise legii privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive, ca urmare a săvârșirii unor fapte antisociale care au natură contravențională, respectiv, printre altele, sancțiunea contravențională complementară de interzicere a accesului la competițiile sportive de genul celor la care contravenientul a săvârșit contravenția. De altfel, prevederile constituționale nu fac vreo referire la participarea sau accesul la acest gen de activități. ...