Decizia CCR nr. 571/2022Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul legal criticat „nu reglementează în condiții de previzibilitate și claritate că respectiva comunicare o face Parchetul“. Se arată că, în cauză, actul prin care s-a dispus soluția de clasare, respectiv rechizitoriul, nu i-a fost înmânat de Parchet, ci de instanță, respectiv de judecătorul de cameră preliminară, atunci când Parchetul a sesizat instanța cu același rechizitoriu ce conține și dispoziții de trimitere în judecată. În situația în care ar fi sancționat, în sensul respingerii plângerii ca inadmisibilă sau tardivă, „înseamnă că s-a prorogat o competență de comunicare a actului când are numele de Rechizitoriu, către un alt organ judiciar, respectiv judecătorul de cameră preliminară sesizat cu rechizitoriul“. Această competență este „nescrisă de legiuitor“ și nu a fost cunoscută de petent, „legiuitorul încălcând principiul legalității consacrat de art. 1 din Constituție“. ...