Decizia CCR nr. 537/2022Punctul 37

37. Pe de altă parte, cu privire la prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea învederează că acestea garantează dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestora sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (a se vedea și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul este competent a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). Prin urmare, Constituția nu garantează satisfacerea efectivă a oricărei creanțe, ci numai a creanțelor asupra statului, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a principiului egalității și a dreptului de proprietate, prevederile criticate fiind în acord și cu scopul insolvenței, respectiv acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. ...