Decizia CCR nr. 528/2022Punctul 19

19. Curtea reține că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este însoțită de stabilirea de către instanță a unui termen de supraveghere, potrivit art. 92 din Codul penal, pe durata căruia condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță. De altfel, stabilirea unui termen de supraveghere ține de esența instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere, care presupune că, în cazul dat, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În acest sens, legiuitorul a reglementat un termen de supraveghere flexibil (între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mic decât durata pedepsei aplicate), urmând ca instanța, în funcție de circumstanțele cauzei, să îl stabilească de la caz la caz. În literatura juridică de specialitate (Lavinia Lefterache, Drept penal. Parte generală, Editura Hamangiu, 2016, p. 454), s-a apreciat că semnificația termenului de supraveghere este aceea de a constitui o modalitate de a verifica încrederea instanței că pe viitor condamnatul își va corecta conduita, că scopul prevenirii speciale al pedepsei a fost realizat chiar fără executarea acesteia. ...