Decizia CCR nr. 522/2022Punctul 22

22. Astfel, se arată că previzibilitatea unei norme presupune ca destinatarul acesteia să aibă o reprezentare clară a aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. În acest sens, organizarea poliției judiciare prin ordin comun al procurorului general și al ministrului afacerilor interne este neconstituțională, nepredictibilă, lăsată la îndemâna unui politician. Situația aceasta se întinde până la adoptarea la o dată incertă a unei legi speciale. De sprijinul poliției judiciare, concepută într-un sistem care să elimine dubla subordonare a polițistului, pe linie administrativă față de șefii din Ministerul Afacerilor Interne și pe linie operațională față de procuror, au nevoie nu doar procurorii din parchetele specializate, procurorii europeni delegați și cei anume desemnați pentru anchetarea magistraților, ci și ceilalți procurori din Ministerul Public. De asemenea, activitatea poliției judiciare este extrem de importantă, de interes public, pentru că poate viza afectarea unor drepturi și libertăți fundamentale. De aceea, este cu atât mai important ca această activitate să fie reglementată prin act normativ de nivel superior, adică prin lege. Ordinul comun între procurorul general și ministrul afacerilor interne reprezintă un fel de protocol încheiat „la mica înțelegere“, care presupune acceptarea unui set de reguli agreate de comun acord de titularii celor două funcții. Dacă unul nu este de acord, respectiv dacă reprezentantul executivului, om politic, nu este de acord cu o anumită variantă, acel ordin nu se poate emite. În felul acesta, ministrul afacerilor interne poate influența major, după interesele sale politice, activitatea poliției judiciare, ceea ce este absolut inadmisibil într-un stat de drept. ...