Decizia CCR nr. 520/2022Punctul 206

206. Se arată că Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 30 mai 2018 conduce la o întărire clară a puterilor ministrului justiției în ceea ce privește parchetul, în timp ce, dimpotrivă, ar fi important, în special în contextul actual, să se consolideze independența procurorilor și să se mențină și să se sporească rolul instituțiilor, cum ar fi Președintele României sau Consiliul Superior al Magistraturii, capabile să echilibreze influența ministrului justiției. Curtea Constituțională are autoritatea de a interpreta Constituția în mod obligatoriu și nu este de competența Comisiei de la Veneția să conteste interpretarea de către aceasta a Constituției. Curtea Constituțională și-a întemeiat decizia sus-menționată pe art. 132 alin. (1) din Constituție („Procurorii își desfășoară activitatea în conformitate cu principiul legalității, imparțialității și controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției“), în legătură cu art. 94 lit. c) din Constituție, stabilind că Președintele României are, printre altele, „competența de a face numiri în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege“. Prin urmare, pentru a consolida independența parchetului și a procurorilor individuali, o măsură esențială ar fi revizuirea, în contextul unei viitoare revizuiri a Constituției României, a dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție. Concret, prin legea criticată, echilibrarea rolului ministrului justiției în raport cu Președintele României se realizează prin posibilitatea acestuia din urmă de a refuza motivat, ori de câte ori dorește, numirea procurorului propus. Echilibrarea rolului ministrului justiției în raport cu Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii se realizează prin implicarea a 2 membri ai secției în comisia de interviu și prin obligația ministrului de a organiza un nou interviu, în cazul unui aviz negativ al secției, ocazie cu care va avea în vedere și considerente reținute în avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii. ...