Decizia CCR nr. 519/2022Punctul 20

20. În aceste circumstanțe, Curtea a reținut că autorii excepției au invocat, în realitate, o inegalitate de tratament juridic ce nu este intrinsecă textelor de lege supuse controlului de constituționalitate, ci derivă din modul de aplicare a acestora. În aplicarea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu și cu privire la aspectele ce vizează aplicarea în concret a dispozițiilor unei legi într-o cauză, și în considerarea jurisprudenței sale în această materie (de exemplu, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, sau Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25), Curtea a reamintit competența conferită de art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție exclusiv instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii și a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate. ...