Decizia CCR nr. 510/2022Punctul I

I. Criticile privind pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) și c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2015 25. Cât privește art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, care stabilește termenul pentru completarea dosarului - „în termen de cel mult 4 luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută“ -, Curtea constată că acesta este indicat doar formal ca obiect al excepției de neconstituționalitate, fără a se motiva în vreun fel neconstituționalitatea sa. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. În același sens a statuat Curtea într-o jurisprudență constantă, în care a reținut că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“. (Decizia nr. 180 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 11 iulie 2022, paragraful 15, cu trimitere la Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011). ... 26. În privința art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate, mai precis a sintagmei „fixarea primului termen“, se invocă, în susținerea criticilor, o pretinsă „practică“ a Comisiei pentru cetățenie de a stabili „fictiv“ primul termen „în 5 luni de zile, iar pe urmă nu mai soluționează cererea într-un termen rezonabil de 5 luni de zile“. ... 27. Astfel de critici pun însă în discuție aspecte de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, excedând competenței Curții Constituționale. Modalitatea concretă în care Comisia pentru cetățenie a interpretat dispozițiile criticate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Într-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii, aceste aspecte intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, și Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019). ... 28. Se mai observă și faptul, evidențiat de Guvern în punctul său de vedere exprimat cu privire la prezenta excepție, că textul de lege criticat nu are legătură cu obiectul cauzei aflate pe rolul instanței de judecată. Astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, respingerea cererii de redobândire a cetățeniei s-a făcut în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1991, „respectiv petentul nu s-a supus obligației de completare a dosarului, așa cum i s-a solicitat de către Secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie“ (Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 684/P din 18 martie 2021), nefiind ridicată vreo problemă legată de interpretarea sintagmei criticate cuprinse în art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991. ... 29. Față de considerentele reținute, care ilustrează, pe de o parte, lipsa competenței Curții Constituționale de a se pronunța, iar, pe de altă parte, lipsa legăturii cu cauza și, respectiv, lipsa motivării criticii formulate, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. 16 alin. (2) lit. b) și c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2015. ... ...