Decizia CCR nr. 504/2022Punctul 19

19. Totodată, Curtea constată că susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 329 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât nu cuprind o definiție a sintagmei „dosarul cauzei“ ce însoțește rechizitoriul, nu poate fi primită, câtă vreme în această ipoteză suplețea legii este de preferat, întrucât nu se poate stabili aprioric, exhaustiv și în mod concret care sunt actele ce fac parte din dosarul cauzei atașat rechizitoriului. Curtea a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cazuală a normei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 134 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 31 mai 2017, paragraful 25). De asemenea, având în vedere principiul generalității legilor, Curtea a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). ...