Decizia CCR nr. 500/2022Punctul 9

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 117 alin. (1) , ale art. 118, ale art. 120 alin. (2) , precum și ale art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. În ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea a statuat cu valoare de principiu, în jurisprudența sa, că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate, în caz contrar, Curtea va fi ținută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepției a textului legal criticat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Din examinarea criticilor de neconstituționalitate formulate de autor, Curtea constată că intenția acestuia a fost aceea de a critica dispozițiile legale care circumscriu dreptul martorului de a nu se acuza, respectiv obligația martorului de a da declarații conforme cu realitatea. Or, aceste dispoziții constituie obiectul de reglementare al art. 118 și al art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. În aceste condiții, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 118 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. 102 pct. 75 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, precum și dispozițiile art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul conținut: – Art. 118: „Declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligația să menționeze, cu ocazia consemnării declarației, calitatea procesuală anterioară.“; ... – Art. 120 alin. (2) lit. d) : „(2) Martorului i se aduc apoi la cunoștință următoarele drepturi și obligații: [...] d) obligația de a da declarații conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă.“ ... ...