Decizia CCR nr. 491/2022Punctul 16

16. Curtea reține că, în cadrul soluționării cauzei privind anularea Ordinului ministrului justiției nr. 1.897/C din 11 iunie 2015, autoarea excepției din prezenta cauză a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. f) și alin. (4) din Legea nr. 36/1995, susținând, în esență, că aplicarea unei sancțiuni în baza unui text de lege edictat ulterior săvârșirii faptei constituie o încălcare a principiului neretroactivității. Prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a reținut, la paragraful 28, următoarele: dispozițiile legale referitoare la cazul de încetare a calității de notar public, atât în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor penale [art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995], cât și în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ [art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995], cuprind, așa cum s-a arătat în prealabil, reguli specifice statutului profesiei, deci norme de drept substanțial, astfel că raportul juridic de drept civil este și rămâne guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, potrivit principiului tempus regit actum, respectiv data săvârșirii infracțiunii pentru care notarul public este condamnat penal, iar nu de o lege ulterioară, străină acestuia. În schimb, dispozițiile legale referitoare la autoritatea competentă să dispună sau să constate încetarea calității de notar, atât în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor penale [art. 23 alin. (2) din Legea nr. 36/1995], cât și în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ [art. 40 alin. (4) din Legea nr. 36/1995], constituie norme de procedură care, prin natura lor juridică, sunt de imediată aplicare tuturor procedurilor aflate în desfășurare la momentul intrării lor în vigoare, dacă legea nouă nu prevede ultraactivitatea legii vechi. Astfel, Curtea reține că textele de lege criticate sunt în acord cu principiul neretroactivității legii civile, norma de drept substanțial a art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 fiind aplicabilă exclusiv raporturilor juridice născute ulterior intrării în vigoare a acesteia, în vreme ce norma de drept procedural a art. 40 alin. (4) din Legea nr. 36/1995 se aplică pentru viitor în toate procedurile pendinte din fața autorităților competente. ...