Decizia CCR nr. 490/2022Punctul 14

14. Tribunalul Cluj - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că își însușește argumentele formulate de autorul excepției. Se susține în acest sens ca dreptul la un proces echitabil presupune și respectarea dreptului la apărare al inculpatului, care se poate prevala de dreptul la tăcere sau poate să iasă din pasivitate și să accepte să dea declarații. Se arată că declarația este mijlocul de probă care se obține în urma audierii unei persoane, audierea fiind procedeul probator care se desfășoară potrivit prevederilor art. 107-110 din Codul de procedură penală; spre deosebire de aceasta, declarația dată de inculpat, prevăzută la art. 482 lit. g) din Codul de procedură penală, prin care acesta recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, este o condiție a încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției. Este adevărat că legea nu prevede, în mod expres, efectele acestei declarații în situația în care nu se încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, dar, cât timp ea nu este exprimată în procedura de fond, și anume în cadrul audierii reglementate prin art. 107-110 din Codul de procedură penală, ci strict în procedura adiacentă soluționării fondului cauzei, care este procedura recunoașterii vinovăției, este evident că ea nu poate fi luată în considerare ca mijloc de probă, scopul celor două proceduri fiind diferit: prima exprimă apărarea inculpatului în raport cu acuzația formulată de procuror, iar cea de-a doua semnifică îndeplinirea uneia dintre condițiile specifice încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, respectiv a procedurii în formă simplificată. ...