Decizia CCR nr. 443/2022Punctul 57

57. Analizând forma legii trimisă spre promulgare la data de 16 octombrie 2020 și cea trimisă spre promulgare la data de 23 iunie 2022, Curtea constată că, prin prevederea expresă în cadrul obiectului exonerării de la plată și „a sumelor reprezentând alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar“, legiuitorul a operat o modificare a dispozițiilor legii care nu a fost în mod expres invocată în cererea de reexaminare, dar care este în mod indisolubil legată de normele solicitate a fi reexaminate. Astfel, pe lângă trimiterea la prevederile art. 76 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care reglementează veniturile din salarii și cele asimilate acestora, legiuitorul prevede că sunt exonerate de la plată și sumele reprezentând elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar. Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, „salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar“. Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea constată că, in concreto, norma în forma modificată după reexaminare nu aduce niciun element de noutate sub aspectul obiectului exonerării de la plată, care rămâne circumscris veniturilor din salarii (inclusiv salariul lunar, în definiția consacrată de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017) și celor asimilate acestora. ...