Decizia CCR nr. 415/2022Punctul 7

7. Se mai arată că este încălcat dreptul la exercitarea măcar a unei căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești date în soluționarea contestației, contrar art. 129 din Constituție. Deși hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție este pronunțată în soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei Consiliului Superior al Magistraturii, această hotărâre este prima și singura hotărâre judecătorească, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, nu este o instanță judecătorească, ci o instanță extrajudiciară, deci nu pronunță hotărâri judecătorești. Fiind prima hotărâre judecătorească pronunțată în cauză, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție ar trebui să fie susceptibilă măcar de o cale de atac, potrivit art. 129 din Constituție. În temeiul acestor dispoziții constituționale legiuitorul a fost împuternicit să stabilească numărul căilor de atac, termenele și condițiile de exercitare a acestora, instanța competentă etc., dar nu să decidă dacă există sau nu o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de primă instanță. Ar fi lipsit de orice conținut dreptul constituțional la exercitarea căilor de atac, care ar fi total vidat de substanța sa, dacă s-ar permite legiuitorului să decidă că o hotărâre judecătorească de primă instanță nu poate fi atacată cu nicio cale de atac. Legiuitorul nu poate să suprime absolut orice cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de primă instanță. În final, se arată că exact acesta a fost raționamentul utilizat de Curtea Constituțională când a declarat neconstituționale două dispoziții din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prin care se suprimă orice cale de atac, și anume în materie contravențională (Decizia nr. 500 din 15 mai 2012), respectiv în materie civilă, pentru procesele și cererile de mică valoare (Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012). ...