Decizia CCR nr. 373/2022Punctul 32

32. Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă ce vizează încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, critică invocată în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.722D/2019, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, răspunzând aceleiași critici extrinseci, prin Decizia nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, paragraful 31, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, paragraful 51, sau Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 26 iulie 2019, paragrafele 37 și 38). De asemenea, referitor la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, prin Decizia nr. 622 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2020, paragrafele 22 și 23, Curtea a reținut, în esență, că împrejurările menționate în preambulul acestei ordonanțe de urgență a Guvernului se pot încadra în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții, ca stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pun în pericol un interes public, și anume salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2017. Totodată, Curtea a reținut că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și, prin urmare, critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție este neîntemeiată. ...