Decizia CCR nr. 371/2022Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că dispozițiile legale criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate și că autorul excepției nu critică textele propriu-zise, a căror constituționalitate este invocată, ci solicită analiza acestor texte și a faptelor pentru care s-a emis mandat european de arestare în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție. Se arată că mecanismul de soluționare a unei cereri de emitere a mandatului european de arestare se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești, fiind invocate dispozițiile art. 1 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre. Se arată că statul solicitant nu poate verifica probele, actele din dosar, în baza cărora s-a dispus fie trimiterea în judecată, fie emiterea acestui mandat, ci doar condiția dublei incriminări. Astfel, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice dacă faptele pentru care a fost emis acest mandat se încadrează în cele 32 de categorii de infracțiuni prevăzute de legea specială, care este Legea nr. 302/2004, infracțiuni enumerate la art. 2 alin. (2) din decizia-cadru anterior menționată, care au fost preluate în cuprinsul textului criticat. Așadar, autoritatea de executare verifică dubla incriminare doar în situația în care infracțiunile săvârșite nu fac parte din lista celor 32 de infracțiuni. Se susține că acest drept nu este însă unul absolut și nu poate fi analizat decât din punct de vedere formal în această procedură a mandatului european. ...