Decizia CCR nr. 340/2022Punctul 29

29. La data de 15 mai 2020 a fost publicată Legea nr. 55/2020, care în art. 2, 3, 6 și 7 conține prevederi asemănătoare dispozițiilor art. 4^1, 4^2, 4^5 și 4^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004. Cu toate acestea, se observă că legiuitorul a conceput Legea nr. 55/2020 ca un cadru de reglementare distinct, special în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004, dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 stabilind că „Pentru starea de alertă instituită pentru prevenirea și combaterea unei pandemii COVID-19, dispozițiile art. 2 lit. f) și m) , art. 4 alin. (1) lit. b) , alin. (2) , (5) și (6) , art. 20 lit. c) și d) , art. 21 lit. c) , art. 22 lit. c) , art. 23 lit. c) , art. 24 lit. c) și art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile.“ Prin urmare, Curtea apreciază că susținerile referitoare la existența unui paralelism legislativ nu pot fi reținute. ...