Decizia CCR nr. 327/2022Paragraful 15

Așadar, cu privire la motivarea urgenței, constatăm că, în cauză, preambulul ordonanței de urgență cuprinde o motivare specifică a diferitelor soluții legislative din cuprinsul său. Soluțiile legislative de la art. II punctul 2 [cu referire la art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018, invocate în cauză, privesc însă condițiile de numire a procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, pe de o parte, respectiv, modalitatea de continuare a activității în cazul procurorilor care intră sub incidența art. VII din ordonanță, pe de altă parte. Or, cu privire la acestea, în preambulul ordonanței nu există vreo motivare a urgenței reglementării lor și nici nu se poate identifica situația extraordinară, obiectivă a cărei reglementare nu a putut fi amânată de către legiuitorul delegat. Totodată, constatăm că formularea generală, potrivit căreia „Legea nr. 242/2018 [s.n. la ale cărei soluții legislative se face referire în preambul] intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, respectiv la data de 18 octombrie 2018“ nu se poate converti într-o motivare a celor două soluții legislative precizate, atât timp cât Legea nr. 242/2018 nu modifică și nu completează în niciun fel art. 87 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la care face referire art. II din ordonanță.