Decizia CCR nr. 303/2022Punctul 13

CCR · decizie de neconstituționalitate · 18.05.2022 · dosar 2.703/99/2018
Punctul 13
13. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție și ale art. 6 din Convenție, cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 221 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, analizând o critică de neconstituționalitate similară, referitoare la faptul că textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiție și dreptul la apărare al persoanelor juridice, dat fiind faptul că, în cazul acestora, cheltuielile obligatorii de angajare a unui avocat sau a unui consilier juridic se constituie într-o sarcină disproporționată, Curtea, invocând jurisprudența sa anterioară în materie, a reținut că, în cazul persoanelor juridice, reprezentarea legală este necesară în considerarea naturii specifice a acestor subiecte de drept, caracterizate printr-o imposibilitate obiectivă de a participa în mod direct și nemijlocit la raporturile sociale. De aceea, art. 209 din Codul civil stabilește regula potrivit căreia persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, adică prin persoanele fizice sau juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice. Curtea a reținut că alături de această reprezentare legală persoanele juridice pot beneficia și de o reprezentare convențională, care, așa cum precizează textul de lege criticat și în cauza de față, se poate realiza în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat. Faptul că legiuitorul a redus posibilitatea reprezentării convenționale a persoanelor juridice în fața instanțelor doar la avocat sau consilier juridic nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiție, de vreme ce reprezentarea convențională este o simplă facultate, persoanele juridice păstrându-și permanent posibilitatea de a sta în justiție prin reprezentantul legal. Prin urmare, în măsura în care nu pot îndeplini exigențele impuse de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, persoanele juridice au posibilitatea de a introduce acțiuni și de a formula cereri, a ridica excepții și a propune probe, precum și de a efectua orice alt act procesual prin reprezentantul legal. Ca atare, nu se pune problema încălcării dreptului de acces liber la justiție sau a dreptului la apărare. ...
Sursa oficială ↗