Decizia CCR nr. 274/2022Punctul 20

20. Referitor la celelalte aspecte expuse în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că prin acestea se invocă diferite chestiuni privind mecanismul de implementare a normelor criticate, prezentând diferite ipoteze, care țin mai degrabă de modul de interpretare și aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 23/2017. Or, aceste aspecte excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Astfel, instanțele judecătorești sunt cele care au competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de situația concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat și de principiile care stau la baza materiei fiscale. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, context în care Înalta Curte de Casație și Justiție poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale. ...