Decizia CCR nr. 262/2022Punctul 14

14. Tot prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, anterior citată, paragrafele 21-23, Curtea a reținut că organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, subiecții procesuali principali, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat, pentru a le aduce la cunoștință obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă, întrebări cu privire la care au dreptul să facă observații și să ceară modificarea sau completarea lor [art. 177 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală]. Totodată, expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale [art. 177 alin. (3) din Codul de procedură penală]. De asemenea, părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe experți independenți autorizați [art. 172 alin. (8) din Codul de procedură penală]. În situația în care expertiza a fost efectuată în lipsa părților ori a subiecților procesuali principali, aceștia sau avocatul lor sunt încunoștințați cu privire la întocmirea raportului de expertiză și cu privire la dreptul la studierea raportului [art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală]. De asemenea, raportul de expertiză va cuprinde, pe lângă mențiunile formale, prevăzute de dispozițiile art. 178 alin. (4) din Codul de procedură penală, și descrierea în amănunt a operațiilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, analiza acestor obiecții sau explicații, metodele, programele și echipamentele utilizate, iar, în final, concluziile care trebuie să fie clare și neechivoce. Totodată, în cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului [art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert, iar când nu este posibilă desemnarea aceluiași expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert [art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului [art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală]. În continuare, Curtea a reținut că organul de urmărire penală și instanța de judecată nu au obligația de a adopta concluziile raportului de expertiză, iar valoarea probantă a expertizelor nu este prestabilită de Codul de procedură penală, aceasta fiind supusă, conform prevederilor art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Așadar, toate probele, inclusiv expertizele, trebuie raportate la ansamblul probator, acestea nefiind suficiente să asigure condamnarea unei persoane. Astfel, Curtea a reținut că dispunerea condamnării are loc doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, aspect de natură a conferi procesului penal un caracter echitabil, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Prin urmare, Curtea a constatat că normele procesual penale precitate reprezintă garanții ale drepturilor fundamentale consacrate de prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție, fiind menite să asigure atât dreptul la un proces echitabil, cât și posibilitatea părților de a se apăra în cadrul procesului penal în care organele judiciare dispun efectuarea de expertize. ...