Decizia CCR nr. 265/2022Punctul 19

19. Curtea observă că hotărârile definitive pronunțate în materia executării pedepselor nu dezleagă fondul cauzei penale, având în vedere că nu statuează asupra existenței faptei penale și a vinovăției inculpatului. Întrucât nu soluționează o acțiune penală ce are ca obiect o acuzație în materie penală, această categorie de hotărâri definitive nu poate să atragă incidența niciunuia dintre cazurile de recurs în casație reglementate de dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală. Or, calea extraordinară de atac analizată are ca obiect verificarea conformității cu regulile de drept aplicabile hotărârilor penale definitive care soluționează fondul cauzelor, în scopul respectării legilor și al uniformizării jurisprudenței, iar instanța de casare judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este corespunzătoare din punctul de vedere al dreptului, prin instituirea recursului în casație acordându-se prioritate principiului legalității în raport cu principiul autorității de lucru judecat. În acest context, Curtea apreciază că nu se poate susține că părțile din procedurile care privesc executarea pedepselor se află în situații similare cu subiecții procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acțiune în procesul penal, ceea ce înseamnă că dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiului egalității în fața legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. În același sens, Curtea mai observă că, dintre categoriile de hotărâri menționate de dispozițiile art. 434 alin. (2) din Codul de procedură penală, numai cele prevăzute la lit. a) , b) și e) -g) sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. ...