Decizia CCR nr. 261/2022Punctul 15

15. Prin raportare la art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prestațiile sociale, în general, precum și indemnizațiile de pensionare sunt considerate bunuri și sunt protejate de textul convențional menționat. Rezultă că, prin prisma acestei jurisprudențe, indemnizația pentru limită de vârstă este un bun, ceea ce înseamnă că persoana în cauză nu poate fi lipsită de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică. Or, întreruperea, prin legea criticată, a acordării acestei prestații sociale după ce a fost dobândită echivalează cu o confiscare în lipsa unei cauze legitime, de utilitate publică. Se subliniază că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care suspendarea sau diminuarea unor prestații sociale nu a fost cauzată de modificări ale situației personale, ci doar de modificări ale legii, se poate reține existența unei ingerințe în dreptul de proprietate al persoanei în cauză (Hotărârea din 13 decembrie 2016, pronunțată în Cauza Béláné Nagy împotriva Ungariei, paragraful 86). Or, parlamentarii sunt lipsiți de indemnizația pentru limită de vârstă exclusiv ca urmare a intervenției Parlamentului, iar nu ca urmare a modificării situației lor personale. Prin urmare, se conchide că, deși parlamentarii care aveau pusă în plată indemnizația pentru limită de vârstă continuă să îndeplinească condițiile de acordare a acesteia, legiuitorul a suprimat prin voința sa exclusivă aceste drepturi sociale previzibile ale parlamentarilor. Prin urmare, legea criticată încalcă art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. ...