Decizia CCR nr. 228/2022Punctul 44

44. Pornind de la aceste considerații principiale și analizând conținutul textului de lege care reglementează infracțiunea de incitare la violență, ură sau discriminare, Curtea observă că, fiind o infracțiune de pericol, pentru a reține săvârșirea faptei, este necesar și suficient ca incitarea să fie de natură a crea sau amplifica sentimentele publicului de adversitate și intoleranță, starea de pericol pentru valorile protejate fiind prezumată de legiuitor. Având în vedere că, potrivit modificării legislative supuse controlului de constituționalitate, stabilirea laturii obiective a infracțiunii se realizează de către organele judiciare prin raportarea la o sferă restrânsă de criterii pe baza cărora se poate defini un grup de persoane împotriva căruia (în ansamblu sau individual, ca membru) poate fi săvârșită fapta de incitare publică la violență, ură sau discriminare, elemente în funcție de care se poate aprecia incidența legii penale. Curtea constată că legea circumstanțiază elementul material și urmarea imediată ale infracțiunii. Așadar, fapta poate fi calificată ca infracțiune doar dacă pericolul de violență, ură sau discriminare se raportează la criteriile enumerate de lege și doar dacă fapta este săvârșită cu intenție, făptuitorul considerând aceste criterii drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte. ...