Decizia CCR nr. 193/2022Punctul 26

26. Dincolo de terminologia utilizată, reglementarea criticată creează dificultăți de adaptare a conduitei destinatarilor săi, atât persoanele fizice și juridice beneficiare (așa-numiții „terți“), cât și „unitățile și instituțiile de învățământ“. Aceasta întrucât, așa cum rezultă și din compararea diverselor variante normative (inițiator, Camera de reflecție, Camera decizională), în forma legii adoptate nu este clar dacă o categorie de terți (așanumiții „adulți“ din forma inițială a legii) mai are acces sau nu la infrastructura sportivă școlară în aer liber și în ce condiții, întrucât această ipoteză normativă nu se mai regăsește în alin. (9) al art. 6 în forma adoptată de Parlament. Astfel, în privința persoanelor fizice aflate în ipoteza normativă a lit. a) a art. 6 alin. (9) , legiuitorul stabilește accesul gratuit al copiilor în infrastructura sportivă școlară în aer liber, fără a se referi în niciun mod la categoria adulților. Ar rezulta că, de fapt, adulții nu mai au deloc acces la infrastructura sportivă școlară în aer liber. Noțiunea generală de „persoane fizice“ este utilizată numai atunci când legiuitorul se referă la „infrastructura sportivă acoperită“, unde „persoanele fizice pot avea acces gratuit sau cu plată“. ...