Decizia CCR nr. 184/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât dispun ca răspunderea persoanelor indicate în art. 25 din Legea nr. 207/2015 să fie stabilită printr-o simplă decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte și instituie atât o prezumție de rea-credință în sarcina persoanelor menționate la art. 25 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură fiscală, cât și dreptul organului fiscal de a stabili răspunderea solidară fără ca anterior o astfel de situație să fie analizată de către o instanță judecătorească, respectiv dacă administratorul societății debitorului declarat insolvabil a acționat cu rea-credință. Or, buna-credință este întotdeauna prezumată, iar organele fiscale nu pot avea dreptul de a stabili în mod arbitrar existența relei-credințe în discuție, având în vedere că prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este instituită o procedură judecătorească specială prin care instanța judecătorească poate stabili răspunderea organelor de conducere ale unei societăți. Față de această împrejurare, apreciază că, pentru a se putea dispune atragerea răspunderii administratorului societății, se impune mai întâi stabilirea cu prioritate a incidenței condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură fiscală, aspect ce se poate realiza numai de către instanța judecătorească. ...