Decizia CCR nr. 183/2022Punctul 16

16. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate art. 1 - Statul român, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 29 - Libertatea conștiinței, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 31 - Dreptul la informație și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Având în vedere motivarea autorului excepției de neconstituționalitate, precum și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține și dispozițiile constituționale ale art. 41 - Munca și protecția socială a muncii (în componenta privind neîngrădirea dreptului la muncă și cu privire la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă) și ale art. 126 alin. (6) - Instanțele judecătorești (în componenta privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepțiile prevăzute de Constituție). De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie și ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...