Decizia CCR nr. 178/2022Punctul 21

21. În ambele situații subzistă ipoteze normative clar circumstanțiate, ce nu cuprind nicio referire la situația autoarelor excepției, care sunt întreprinderi al căror obiect de activitate constă în prestarea serviciilor de transport rutier. Referirea la situația acestor operatori se face în art. 205 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, care stabilește facilități pentru studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență, în instituțiile de învățământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, precum și pentru studenții orfani sau proveniți din casele de copii, inclusiv în ceea ce privește „transportul intern auto“. Acest articol nu a fost criticat, ci doar menționat în structura argumentației excepției de neconstituționalitate. De altfel, lecturând art. 205 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, se constată că este inexactă afirmația cuprinsă în sesizare, potrivit căreia „prin intermediul art. 111 alin. (6) și art. 205 alin. (2^1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost legiferată acordarea de facilități (reduceri) și gratuități de transport în favoarea elevilor și studenților cu condiția ca aceștia să utilizeze exclusiv serviciile de transport feroviar sau cu metroul“. Gratuitățile se acordă inclusiv pentru „transportul intern auto“, însă în condițiile prevăzute de legiuitor. ...