Decizia CCR nr. 145/2022Punctul 19

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor încheierilor de sesizare, dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, și ale art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Însă, având în vedere notele autoarelor excepției din Dosarul nr. 1.019D/2019, depuse în susținerea acesteia, potrivit cărora se invocă și neconstituționalitatea „art. 68 din Legea nr. 567/2004, cu ultimele modificări“, Curtea reține că acestea vizează de fapt dispozițiile art. 68^5 din Legea nr. 567/2004, care reglementează condițiile de acordare a pensiei de serviciu. Dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 au următorul cuprins: „Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătorești definitive.“ ...