Decizia CCR nr. 137/2022Punctul 46

46. După cum rezultă și din paragraful 23 al Deciziei nr. 553 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că standardul constituțional de protecție a libertății individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituționale, iar, pe de altă parte, să le prevadă într-un mod clar, precis și previzibil, situație în care nu ne regăsim în cauza de față. Totodată, în aceeași decizie, Curtea a reținut că, în ipoteza infracțiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii. De asemenea, s-a constatat că, dacă legiuitorul își respectă numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească clar și cu precizie obiectul material al infracțiunii, aceasta poate determina o lipsă de previzibilitate a respectivului text. Se apreciază că aceste considerente sunt pe deplin incidente și în cauza de față, argumentele statuate de Curtea Constituțională putând fi extrapolate, pentru identitate de rațiune, tuturor tipurilor de sancțiuni aplicabile unui subiect de drept, inclusiv celor disciplinare, întrucât exigențele constituționale referitoare la claritatea, precizia și previzibilitatea legii se impun a fi respectate în toate situațiile care vizează „incriminarea“ unei fapte și „pedepsirea“ acesteia, indiferent de natura faptei și a sancțiunii. În susținerea acestor argumente se invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, respectiv cauzele Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), Rotaru împotriva României (paragraful 52), Sissanis împotriva României (paragraful 66) și Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34). ...