Decizia CCR nr. 112/2022Punctul 13

13. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că prevederile criticate nu sunt în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate. Reține că, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, fără a face distincție între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) , b) și, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Apreciază că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise și predictibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, textul incriminator stabilind cerința esențială pentru existența elementului material, aceea de a cunoaște că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni. Totodată, consideră că dispozițiile criticate din Legea nr. 656/2002 sunt în concordanță cu prevederile Convenției europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, ratificată prin Legea nr. 263/2002, care transpun în legislația internă incriminarea ca infracțiune de spălare a banilor a faptei de a achiziționa, deține sau folosi bunuri despre care cel care le achiziționează, le deține sau le folosește știe, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse ale infracțiunii [art. 6 lit. c) ]. Arată că același articol lasă la latitudinea statelor semnatare incriminarea faptei săvârșite de autorul infracțiunii principale. ...