Decizia CCR nr. 132/2022Punctul 12

12. În consecință, se apreciază că textul criticat nu contravine principiilor constituționale care guvernează înfăptuirea justiției, deoarece, potrivit principiul liberei aprecieri a probelor, probele nu au nicio valoare dinainte stabilită de lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Se arată că, în procesul penal, probele constând în convorbirile inculpatului, de cele mai multe ori, nu constituie probe izolate, pe care se întemeiază exclusiv hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, ci alături de acestea, de regulă, în dosar există și alte probe. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în Hotărârea din 25 septembrie 2001, pronunțată în Cauza P.G. și J.H. împotriva Regatului Unit, a apreciat că, în cazul în care „înregistrările nu au constituit singura probă împotriva acuzatului, iar acesta a avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea, cât și folosirea lor“, nu s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil. Se menționează că, în baza principiului liberei aprecieri a probelor - dincolo de aprecierea asupra legalității probatoriului efectuată de către judecătorul de cameră preliminară -, instanța are posibilitatea să înlăture motivat și acele probe care nu au creat convingerea că exprimă adevărul. Se susține că toate înregistrările care intră în sfera supravegherii tehnice - convorbiri, imagini, date de localizare sau tranzacții financiare - efectuate în afara cadrului judiciar pot fi folosite ca mijloace de probă în proces dacă nu sunt interzise de lege. Singura limitare a acestui principiu, conform art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, privește înregistrarea unei comunicări de către o persoană, care poate fi utilizată ca mijloc de probă numai dacă autorul înregistrării a participat nemijlocit la schimbul de informații - conversație, e-mail, SMS. În consecință, se arată că toate celelalte înregistrări (inclusiv cele realizate în baza unor mandate de siguranță națională sau de camerele de supraveghere în cadrul unor transmisiuni TV etc.) sunt admisibile în măsura în care au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează probele. Se susține că, cu atât mai mult, o înregistrare realizată în baza autorizației emise de judecător poate fi folosită ca mijloc de probă cu privire la alte persoane care comunică cu persoana pentru care a fost autorizată supravegherea tehnică, după cum poate fi folosită și în alte cauze penale. ...