Decizia CCR nr. 135/2022Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 159 alin. (4) din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale invocate, întrucât nu permit persoanei vătămate minore, lipsită de capacitate de exercițiu, să beneficieze de protecția garantată de legea penală în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a inculpatului, în condițiile în care acesta a comis o infracțiune gravă, pentru care urmărirea penală se pune în mișcare din oficiu, iar reprezentații legali ai persoanei minore în cauză procedează la împăcarea părților. Se arată că această formă de protecție penală este asigurată de lege pentru infracțiuni de o gravitate mai redusă, pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se realizează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, însă, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, în condițiile legii. Se arată că, potrivit art. 158 alin. (4) din Codul penal, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de formularea unei plângeri prealabile, retragerea acesteia produce efecte numai dacă a fost însușită de către procuror, în timp ce pentru infracțiuni mai grave, precum infracțiunea de violență în familie (infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza în care a fost invocată prezenta excepție), în cazul căreia acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, nu este necesar acordul procurorului pentru împăcarea părților. Se susține că drepturile persoanelor vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală, trebuie protejate cel puțin în aceeași măsură cu cele ale persoanelor vătămate prin comiterea unor infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în condițiile prevăzute la art. 158 alin. (4) din Codul penal. În acest context, se arată că deși în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșite asupra unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu retragerea plângerii prealabile este condiționată de însușirea acesteia de către procuror, conform art. 158 alin. (4) din Codul penal, în ipoteza săvârșirii infracțiunii de violență în familie asupra unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu legea nu prevede acordul procurorului pentru împăcarea părților. Se susține că, pentru aceste motive, prevederile art. 159 alin. (4) din Codul penal discriminează persoanele vătămate din cadrul celor două categorii de infracțiuni mai sus menționate și le anulează persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu din cea de-a doua categorie accesul la justiție. Se arată că, pentru aceleași motive, textul criticat încalcă dreptul la viață și la integritate fizică și psihică al persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu în condițiile în care acestea au calitatea de persoane vătămate prin comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede posibilitatea împăcării părților. Se mai susține că soluția juridică criticată nu permite procurorului să își exercite rolul constituțional prevăzut la art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală și, de asemenea, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituție referitoare la protecția copiilor și a tinerilor. ...